Rufarie

Conceptul de intimitatea fizica s-a schimbat radical in ulimii zeci de ani, dupa cum ne-o arata si Bergenbier.

Expunerile la goliciune sunt lesne de urmarit si comode de realizat oricui. Mediul este gandit sa fie cat mai simplu si lipsit de ascunzisuri. Fara rezerve, fara artificii. Spatiul se simplifica foarte mult. Chiar si modalitatea de a gandi o astfel de atitudine se simplifica.

Invazia prosoapelor este poate cel mai bun exemplu de evadare din spatiul intim. Poate greu de acceptat acum cativa ani, conceptul a prins foarte bine iar prosoapele au fost foarte eficiente.

Dar ce te faci cand iti trage cineva prosopul de pe tine? Un mare concurs si un WOM placut, cu aer de hard core. Oare nu m-am obisnuit eu cu ideea? Am ramas in urma cu ceva concepte?

Observatia mea se leaga insa mai mult de capacitatea de "sharing" a tinerilor decat de cea de expunere. Este mult mai usor acum sa te expui in spatiul virtual, sa iti expui propria viata. Exista o nevoie contagioasa de a spala rufe virtual si de a impartasi experiente. Ma bucur ca am scapat de teroarea si panica de ascultatorii inoportuni sau de frica de hotie de idei si informatii. Dar in ce degenereaza acest fenomen psihologic in publicitate? Identitati disociate?