Sa vorbim la o cafea

Daca anul trecut Kraft a lansat un blog dedicat tinerilor si interesului lor principal muzica, ma refer la musicchat, anul acesta a lansat blogul Jacobs: coffeechat. (de unde am luat si poza de alaturi)

Oricat de "branded" mi se pare, am incercat sa trec peste acest mic inconvenient si sa inteleg ce se intampla defapt acolo. Din primul articol imi dau seama ca Alice Nastase ne invita la o cafea. Bun, urmatoarea intrebare: cine e Alice. Recunosc am auzit si am rasfoit revista Tango, doar lucrez intr-o agentie de media, dar nu am intrat niciodata pe blogul lui Alice.

Va invit la o scurta incursiune pe acest blog. E o lume diferita de ce stiu sau ce am cuprins pana acum cu mintea, o lume metaforica si metonimica. Viata are alte formele si imi dau seama ca femeile traiesc altfel decat traiesc eu. Poate de vina este mediul in care lucrez, mult prea pragmatic, axat pe sarcini si chestii implementabile. Totusi citind cateva articole de pe blog si cateva comentarii mi-am adus aminte de scoala generala. Nu voi deveni acum melancolica, vreau doar sa inteleg de ce nu ma vad printre femeile de pe blogul coffeechat.

Am urat din scoala generala poeziile si nu le-am inteles rostul. Nu intelegeam de ce trebuie sa le invat pe de rost, atat timp cat ele nu au un fir epic (asa cum e Scrisoarea a IIIa) si nu au un continut pe care eu sa il pot povesti mai departe. Metaforele in poezie mi se pareau o tristete care tre ajuta sa scapi de niste ganduri false. Poezia o vedeam ca pe o traire interioara foarte personala, a poetilor care isi doreau sa imparta cu cineva sentimentele lor. Niste trairi pe care eu nu le-am simtit si nu le-am incercat vreodata si ma gandeam atunci ca nici nu as putea sa ajung vreoadata cu mintea acolo.

Totusi, am ajuns acum. Nu pot sa zic ca am avut aceeasi reactie organica precum in scoala generala, dar, ceva a fost acolo. Am vazut-o pe mama printre aceste femei (careia i-am si dat blogul si am invitat-o sa comentreze pe el: o gasiti cu nick-ul Mariana). Am vazut multe femei cu sentimentele pierdute prin cafenele si ceainarii si femei care vor sa impartaseasca cuiva senzatiilor lor de zi cu zi. Mame, gospodine, femei cu parul vopsit si femei care merg in Unirii sa isi cumpere haine. Femei care citesc Minulescu si care descopera poeti noi, contemporani.

Nu am vazut nimic rau in asta. Sunt femei care vor sa stie si alte femei ce fac ele, cum gandesc ele si cat de pline de dragoste si sentimente sunt.

Intrebarea este se discuta toate astea la o cafea? Vor vorbi femeile de pe blog la o cafea (offline) despre poezii si se vor exprima la fel de metaforic? Eu nu cred asta, ceea ce cred insa este ca in interiorul lor asa gandesc, cu subintelesuri, aluzii si multe "expresii sufletesti". Iar spatiul online le ofera intimitatea necesara ca ele sa se desfasoare cum isi doresc.