Tata m-a întrebat, "Zi mă, nu-i așa că seamană cu Mamaia Nina?", adică mama lui. Sceptică dar în același timp bucuroasă că a observat ceea ce observasem și eu, i-am răspuns repede. "Da, seamănă până și prin modul în care plânge!".
Tata nu a văzut încă filmul și a tras concluzia după promo-ul de la televizor. A recunoscut în Luminița Gheorghiu personajul matern, de care ne-am despărțit acum 8 ani și cu care se certa mereu. Ea e mama autoritară, arhietipul românesc de mamă de băiat, un singur băiat, care își iubește copilul ca pe ochii din cap. Certurile dintre mamă și fiu, pe care le-am urât și disprețuit din adâncul sufeltului și la care asistam involuntar, sunt acolo. Mai scurte decât se întâmplau în realitatea mea, dar la fel de agresive. Fără puli și futut.
Nu vreau să știu dacă și el s-a identificat în personajul lui Barbu și nici nu l-am întrebat. E respectul pe care i-l port. Cumva am avut această discuție, pe tren, după ce ne întorceam de la înmormântarea bunicii, când tata a spus că nu credea niciodată că poți vorbi atât de mult pe tren sau că timpul poate trece așa de ușor, povestind. Atunci am vorbit de copilăria și adoloscența lui. Nu ne-am adus aminte nici de certuri, nici de blesteme.
Bunica nu făcea parte din clasa de sus a societăţii. A crescută la sat, lângă Brăila în satul Golăşei. După ce a absolvit şcoala de învăţători din Satu Mare şi s-a căsătorit cu un alt învăţător, au fost repartizaţi amândoi în Braşov, unde au avut un singur copil. Naşterea a fost grea, prin cezariană,4 kg la naştere, după repetate avorturi spontane, aşa că nu şi-a mai dorit încă un copil. Unul a fost suficient. Aşa a luat naştere şi grija faţă de copil. A albit într-o noapte când stătea cu tata în spital după ce l-a operat de chisturi la stomac, pentru că tata se juca prea mult cu câinii.
La fel ca şi Barbu, tata a fost mereu grijuliu să ia note mari. Nu s-a înhăitat, era mai mereu singur. Fiindcă amândoi erau învăţători, în şcoala generală era controlat în permanenţă, în special de Mamaia, căreia i-a fost elev în clasele 1- 4. Scutit de sport, din cauza chistului, a făcut box în şcoala generala, pe ascuns, fără ca bunica să ştie. Pentru admiterea la facultate, deși o facultate tehnică, trebuia să dea probe sportive. Aşa că a făcut înnot şi atletism iar Tataia era anternorul lui. Conducea în spatele lui cu maşina, pe drumul lăturalnice, în timp ce tata se antrena pentru rezistenţă. Nu putea făce nimic fără ca părinţii lui să nu ştie.
Pe trenul de care aminteam mai sus, dinspre Brăila spre Bucureşti, a recunoscut că nu mai suporta dragostea ei sufocantă şi grija permanentă. Nu ştiu dacă a fost prima dată când a conştientizat lucrul acesta, dar părea că se eliberează de acest sentiment. Mamaia era o femeie care avea grijă de toată lumea. Pe lângă învățătoare era și asistentă medicală, de nevoie. Mergea să facă injecţii din casă în casă atunci când îi cereau. Toata lumea trebuia să facă precum dicta ea, pentru că era puternică. Credea că are puterea de a citi în cărţi şi stătea mult la cafele cu vecinele. Credea că are puterea de a uni oamenii şi căuta să îi aducă împreună pentru cununie.
Despărţirea de mamă şi de grija sufocantă a avut loc abia în facultate, când a plecat de acasă. Şi de aici încerca să îl dirijeze, dar măcar ruptura a fost naturală, sau a părut mai naturală faţă de cazul lui Barbu.
