Rezidentiale

In fiecare zi mai apare un constructor care vrea sa constriasca in Bucuresti. Afacerea incepe sa mearga foarte bine si in Constanta. Blocuri noi si frumoase pentru multe publicuri tinta.

Niciunul nu se adreseaza insa unui segment mai restrans. Celor carora le place sa gandeasca mai mult locuinta. Toti constructorii isi impun furnizorii. Nu poti cumpara lavabila decat de la Atlas si numai faianta Marazzi. Nu au decat 20 de culori disponibile, niciuna nu e cum ai visat. Doua tipuri de usi, un singur tip de tamplarie pentru geamuri, un singur tip de parchet in 5 culori.

Nicun constructor nu se gandeste sa comunice "DIY". (do it yourself) Alegerea finisajelor este foarte importanta si ia ceva timp. Clientii isi permit sa se implice in aceste decizii, ei au timpul necesar, caci nu si-au facut credit degeaba. Dar nimeni nu le cere parerea.

In aceste conditii, chiar daca un apartament este mult mai spatios, ma intreb in cat timp vor opta romanii sa isi inchida balcoanele, doar asa, ca sa mai faca ceva. Sau in cat timp isi vor sparge peretii de rigips din casa. E adevarat, e dreptul lor, dar de ce sa nu ii implici de la inceput? De ce sa nu ii dai toate optiunile de la inceput?

Incluziune

Apar fel de fel de tehnologii care se intrepatrund pentru a furniza comunciare directa cu consumatorul. Nu trebuie pastrata simpla prezentare si explicare a unui produs, ci publicul trebuie sa isi negocieze spatiul cu reclama. Trebuie sa se implice pentru ca ii place sa o faca, iar reclama ii ofera acesta posibilitate.

La noi, o incercare micuta, dar sigur eficienta: Pepsi Interactive.

La ei, poti fi detectiv de minut.

Rufarie

Conceptul de intimitatea fizica s-a schimbat radical in ulimii zeci de ani, dupa cum ne-o arata si Bergenbier.

Expunerile la goliciune sunt lesne de urmarit si comode de realizat oricui. Mediul este gandit sa fie cat mai simplu si lipsit de ascunzisuri. Fara rezerve, fara artificii. Spatiul se simplifica foarte mult. Chiar si modalitatea de a gandi o astfel de atitudine se simplifica.

Invazia prosoapelor este poate cel mai bun exemplu de evadare din spatiul intim. Poate greu de acceptat acum cativa ani, conceptul a prins foarte bine iar prosoapele au fost foarte eficiente.

Dar ce te faci cand iti trage cineva prosopul de pe tine? Un mare concurs si un WOM placut, cu aer de hard core. Oare nu m-am obisnuit eu cu ideea? Am ramas in urma cu ceva concepte?

Observatia mea se leaga insa mai mult de capacitatea de "sharing" a tinerilor decat de cea de expunere. Este mult mai usor acum sa te expui in spatiul virtual, sa iti expui propria viata. Exista o nevoie contagioasa de a spala rufe virtual si de a impartasi experiente. Ma bucur ca am scapat de teroarea si panica de ascultatorii inoportuni sau de frica de hotie de idei si informatii. Dar in ce degenereaza acest fenomen psihologic in publicitate? Identitati disociate?

Dans de grup

Hora este dansul cel dintai al romanilor. Usor de format echipa, nu te folosesti de maini prea mult, picioarele insa sunt de baza. Se danseaza la nunti, botezuri si la banchetele de absolvire, pentru ca ne place sa ne reunim, sa reintregim comunitatea. E un joc simplu si strangator de participanti.
Exista cateva variatiuni ale horei: hora moldoveneasca, greceasca, depinde ce au invatat cei din comunitate sau ce le place sa joace.

Conga se preteaza petrecerilor mai selecte, unde invitatii se uitau la concursurile de dans sportiv sau au fost in Cuba sau au ascultat-o pe Gloria Estefan.

Mai este unul foarte "la moda" la petreceri. Meniaito (cand a aparut prima oara?). Toata lumea iese si danseaza. Mai intai femeile, apoi si barbatii prind curaj. La ultima nunta la care am fost, barbatii au iesit primii. Ce inseamna acest dans pentru noi. O evolutie? Pentru ca incepi sa folosesti mainile individual? Merita analizata mai indeaproape problema?

De ce lumea nu se ridica sa danseze si altele? De ce trebuie sa fie hora pentru a se ridica toata lumea? Frica de a gresi pasii si de a te face de ras este mult mai [puternica decat entuziasmul participarii la eveniment. Cu cat un dans este mai usor, cu atat mai bine.

Care este bucuria celor care danseaza brasoveanca, la petreceri - un dans mult mai greu in miscari? Sau care este sentimentul mesenilor care nu se pot alatura mirilor la vals?

Fals italic

Ieri am fost la un workshop despre ilustratie, unde a fost invitat si Dinu Dumbravician. Desi prezentarea a fost scurta - a fost construita pentru nivel publicitar si nu academic - continutul mi-a ventilat sistemul nervos central.

Nu voi scrie foarte mult pentru ca nu detin multe informatii, dar pot sa va povestesc pe scurt.

1. Denumirea de "font" este gresita, corect este: tip de litera
2. Tipurile de litera peste care trecem fara a le mai analiza sunt Times New Roman si Arial. Ne-am obisnuit cu ele.
3. Exista multe alte tipuri de litere create mai mult sau mai putin corect
4. Unele tipuri de litere nu au "abilitatea" de a fi bold sau italic, pentru ca nu au fost construite astfel. Dar computerul le transfroma automat. Astfel exista fals italic/ fals bold.
5. Sunt tipuri de litere construite prost, pentru ca nu mentin proportiile sus-jos.
6. Publicitarii nu tin cont de aceste mici detalii, pentru ca sunt indragostiti sa transforme realitatea dupa bunul lor plac. Si totusi aceste oranduiri exista, dar nu au fost descoperite inca? Asta sa fie problema.
7. Am invatat un cuvant nou: "smaluire". :)

WOM

Cum au facut cei de la Papaya sa creeze atat WOM in jurul noii campanii CEC?

Este intamplatoare asocierea campaniei CEC din 1978 cu cele doua spot-uri? Daca dati o cautare pe google "reclama CEC" sunt multe bloguri care comenteaza reclama din 1978. Usor-usor gasesti cele doua reclame. Mie mi s-a parut ca se strecoara subtil in psihic.
Din pacate nu vreau sa ofer conotatii si denotatii celor doua reclame. Mi-e greu sa vorbesc despre moarte si tigani in acelasi timp.

Semiotica si strategie

Am gasit o definitie interesanata a strategiei in cartea lui Michel de Certeau L`invention du quotidien: scenarii institutionalizate sau forme fixe de actiune care functioneaza drept ghiduri generale de comportament social.

Aceasta definiţie, înscrisa în sfera ştiinţelor sociale, este foarte interesanta pentru specialiştii din publicitate, deoarece subliniază faptul că o strategie este mai întâi un discurs.

Semiotica îşi concentrează atenţia asupra “textului” şi acordă receptorului sau “cititorului” un rol mult mai activ decât în majoritatea modelelor comunicării proces. Pentru semiotică, mesajul transmis este o construcţie de semne care, în urma interacţiunii cu receptorul, produce un înţeles. Acesta se naşte sau este “descoperit” în procesul “lecturii”, care este un proces de negociere între “cititor” şi “text”. Primul contribuie cu experienţa sa culturală referitoare la semnele şi codurile celui de-al doilea.

Semiotica poate facilita elaborarea strategiei şi o poate ajuta să fie mai eficienta, conştienta de raportul existent între concept – plin de sensuri – şi expansiunea\ generarea sa. În abordarea „generativă” aceasta consta tocmai a lua în considerare transformarea non lineara a oricărui concept, a oricărei limbi pentru a reuşi să devina discurs şi cuvânt.

Determinarea poziţionării unei mărci, a caracteristicilor publicului ţinta subliniază faptul că semiotica descrie strategia ca subiect care intervine în planul virtual şi care ar trebui să semnifice un interlocutor ideal, transmiţându-i o poveste ce se înscrie în ceea ce se poate numi strategie narativa: adică înlănţuirea programelor care permit circularea valorii obiectelor aferente.

Semiotica intervine în acest caz la mai multe nivele: pornind de la segmentarea conceptului pertinent, la declinarea diverselor faze ale campaniei publicitare care relaţionează cu destinatarul, pana la alegerea spaţiului pentru desfăşurarea optima a discursului.

In legatura cu acest subiect: o firma din Chicago, numai cu asta se ocupa, interventia semioticii in publicitate. E de vazut.

"Dulcele stil romanesc" versus "Dolce far niente"

In post-ul trecut Alex a remarct un "dulce stil romanesc" de a face lucrurile. Poate avea acest stil valente pozitive? Contextual avea un sens negativ.

Expresia in italiana conoteaza cu liniste, stare de somn, de cautare a ideilor, stare de de repaos, odihna, pauza, stare de visare, placere, caldura, libertate, cautare a libertatii mintii, vagabondare a imaginatiei, sarbatoare dupa o zi de munca, s.a.

Exista un stil dulce romanesc de a face lucrurile? Prima campanie pe care o leg de acest "stil" este cea de la Unirea - Basculanta. In antiteza se afla Zaraza.

Nu pot sa ii gasesc o conotatie pozitiva. Nu vad ca in romana sa sune ceva bine pe dulce.
Dulcele stil romanesc? Care sunt valentele lui pozitive?

Bogdan, iti multumesc pentru fotografie. Mi s-a parut cea mai elocventa pentru un stil dulce romanesc in care lucrurile se fac bine, dar degeaba. :)

Coffee

Semn: un oval traversat de o linie

Denotatie: bob de cafea

Conotatie: bautura care trezeste spiritul si deschide mintea; un moment unic si precis din zi; o desfatare a simturilor; o metoda de socializare; studenti si examene; moment de relaxare; rasfat; activarea simturilor; o vorba/ stat de vorba/ barfa, s.a.

Dar unde e conotatia de cofetarie? In eclerul cu ness poate sau semnul "cafea" te face sa te opresti asupra prajiturilor? E un moment de conectare? Consumam cafea cu dulciuri?
Nu inteleg!

link util

Am gasit doua tabele foarte interesante in contextul teoriei comunicarii.
Verificati!