Broadcasting Your Life

Not owning a TV for a long period of time isolates me from TV news. If something is burning I will eventually find from the radio or online, but I skip the noise from TV. The curious thing is that all the people I know on Facebook are never re-broadcasting TV news, they are only publishing their own lives and stuff happening/ lived, photos from events, articles and books red. Is it because the content is hard to be retransmitted, not being available online or the fact it has a poor quality?
Later edit:
And then I discovered TNN, Twitter News Network.

Authority and popularity

We take examples from real life, from things that happened, use them unquoted and forget who came up in the first place with the idea. They have the right to be mentioned that they were first, but nobody acknowledges them as another man turned the idea into one more popular. So creative authority is being transferred to the famous creator and everybody refers to the second author.  

I know that only a lawyer can solve this issue, but the lawyer does not transfer authority to the first author, unless they know how to turn it into popularity.  Would I like to work fo such a cause?

Der Lauf Der Dinge

Honda, The Cog

One week without telephone

While  changing jobs I had to give up the company telephone and since I do not own a personal phone anymore, I had to wait for the new number. I could have taken the number with me, but do not care about telephone numbers since in the past I lost my agenda several times.

What did I loose: the urge of recency. Of course I was not pressured by anything, but still, I was constantly online to find out what's new, who's meeting who, thoughts of friends and thoughts of certain online publisher or bloggers. I lost it and enjoyed a magazine. I red Zeppelin's March Edition and Dilema's Veche last week newspaper. Enjoyed the magazine paper, the print design and colors.

What did I gained: my own thoughts. I often look at people in pubs or restaurants and disregard their autistic behavior of constantly checking the phone, as I am also autistic when with a smart phone in hand. Loosing the smart phone, I lost the need of checking my accounts every hour or even sooner. I had several other devices to be connected to the "world", but my device was missing. When with friends or family, I often leave the telephone aside, but also consciously sometimes I ignore conversation because I want to see/ read something else. This time I was forced to be present and to actively participate to conversation or I had the time to be only with my thoughts.

What I wish: tablet and normal phone. I really believe that accessing online by tablet will diminish the recency urge, specially in those moments when you need to be present and not just physically, while the phone will keep you connected for urgent or pleasant talks. Also, it is very difficult to pull out from your jeans pocket an ipad, even the mini version.

Broaden-and-Build

While trying to find ways of explaining admin roles/ community managers work in Social Media, I stumbled upon a psychology theory, brought to my attention by Costin Jelea. Broaden-and-build, the theory of positive emotions. In one sentence if people are experiencing positive emotions, they become more creative, wiser, socially integrated and thus happier.

A community manager always has to stay positive an keep the answers for the members of the community assertive and favorable to the brand. This is rule number one. In Social Media you never fight. But the interesting question is what happens between admins and the people they answer for or get engaged to, on long term?

If the relation between the psychologist and his patient is meant to cure the patient and methods of broaden-and-build theory can do this, what happens between the admin and brand advocates?

First of all, let's define the therapy roles. The admin is the brand social media psychologist. Brand advocates are the people who are most present in the community/page, comment and interact with the brand often. They are those who need counseling from the brand. The reasons for which they come to "therapy" are different, depending first on the category and second on the conversation pattern. They come for beauty advices in case of cosmetics and end up talking also about self confidence. They come for entrepreneur advices and start talking about community issues.

Just like in any therapy interaction, admins and brand advocates get attached. The admin raises a question or launches a discussion on a social network and he is the first one to give the answer or guide it. If the admin respects the first rule, he will have a crowd to talk to and guide it further. The brand content has to raise positive feelings. (second rule of social media). I'm not talking about posting funny cats or comedy movies/illustration. I'm talking about generating good content, educational or entertaining, that follows brand equity and values. This is how the transfer of emotions begins, from the admin, towards the brand advocates, by starting a conversation that enables people to write positive stuff.

The second step for the admin, when transfer happens, is to become friends with the advocates and educate them to create more valuable content. They are sharing same values, so why should't they become friends? The reason behind this is to generate the milestone of online communication - WOM, to have more people taking the message further, but also to generate duplication of content.

Social Media and the Unconscious

What if the only role of social media were to drive conversation? Then it would sound like you're going every day to your psychotherapist and unveil him your conscious thoughts so that your unconsciousness could get out or deposit itself in a another box.

If you watch an analytic account and search for referrals you also observe that social does not drive traffic. It contains and consumes itself, as unconscious thoughts mess with your mind.

You do not take decisions upon on what you are reading and interacting on your newsfeed, it only helps you deposit and include information for further discussions or cognition processes. Brands should take social media as an opportunity for listening and driving conversation, just like a psychologist listens to his patient. Consider also that a patient can get cured and would no longer need the brand. Then the conversation changes.

About brands, social media, churches and legacies

Some churches are small, quiet, traditional, repetitive and full of rules like orthodox churches.
Some are loud, crowded, organizing each week humongous meetings like megachurches.
The admin is the priest, the mediator between brand values and followers.
Priests are changing. The pope can resign.
Priests can influence the church, but not the religion.
Some priests do not influence anybody, not even themselves  Some admins also.

I was the "priest" of some communities and left the job. The first community was a swap clothes event that I wanted to turn into an online swap community, but did not managed (lack of budget). I was preaching on Facebook (page and group) and on a blog, beside the event itself. After I decided to leave the community, I found another preacher, but only offered the Facebook page. I didn't want to lend my entire legacy. The blog space remained empty in recency ever since, even though the Facebook Page continues it's activity.

Now I have to do the same with Oriflame and the feeling is torturing me. I have to leave everything clear. This is why I am asking myself if the work I have done is social and visible enough to be easy to understand for the person who will replace me, beside the training that I will support. Each brand advocate that the brand acquired in the past year has it's own story and it's own drive to be part of the community. I have the police woman, the school teacher and the mother near the brand. The woman from rural area, the one from urban and the one from outside our country. Each one of them entered the community with some expectations. We become friends. I just met one live, the others only during Facebook chats but I will surly miss them.

How can you be sure you will leave all the advices on the table and the community will be run in the best way or better? How can you be sure that your recipe is easy to follow?

Fenomenul Pitești

Sunt oameni care s-au săturat să audă de comunism, să vadă filme despre comunism, sau artiști care exploreză zona. Dar uităm că nu s-a spus tot și că părinții și bunicii noștri nu puteau vorbi deschis despre ce se întâmpla. Nici după ce s-a terminat.

Dezbaterile CSIC - Rezistenţa armată anticomunistă eveniment; pagina de Facebook; site.

Curățenia de primăvară + întrebări

Am șters jumătate din lista de bloguri și site-uri pe care le urmăream pe vremea când mă ocupam de blogul ăsta (începutul lui 2009). Cele mai multe nu mai existau, mulți nu au mai scris de peste un an sau poate mai mult iar câteva bloguri s-au mutat pe un alt domeniu. Eu am simțit nevoia să mă întorc aici, după ce am vagabondat pe Facebook și m-am ocupat de alte bloguri și proiecte. E [con]textul meu. Simt nevoia să mă întorc acasă, la fel cum mă voi întoarce în agenție în scurt timp.

Apropo de curățenia de primăvară, mă întreb de ce lumea dezaprobă schimbările dese din Facebook, când de fapt userii au nevoie de schimbări și de personalizări multiple ale contextului digital pe care îl frecventează?

Facebook face curățenie în news feed. Utilizatorii vor alege ei ce fel de conținut vor să urmărească. Chiar dacă Facebook spune că din punct de vedere al designului diferența nu va fi sesizabilă, din punct de vedere al funcționalității se va vedea ceva. S-ar putea să dispară edgrank, fiind înlocuit de schimbător/ switcher (deși nu e încă oficial) și expunerea la conținut se va face în funcție de nevoile userului. Tu vei putea controla conținutul pe care vrei să îl urmărești. Schimbarea aceasta este ca un  leucoplast pentru algortimul edgerank și de aceea mă întreb care va fi impactul asupra paginilor de brand în care s-a investit enorm în ad-uri și cum va scădea interactivitatea între branduri și utilizatori.

Totuși, mai am o altă întrebare: unde cauți detalii despre schimbările din Facebook? Nu pe Google?

Tot din domeniul curățeniei de primăvară, Google Reader se va închide de la 1 iulie 2013. Am nevoie de alt Reader, la fel de ușor de folosit. Recomandări?

Și ultima întrebare, când ne vom sătura de #hastaguri pe Facebook, ne vom întoarce mai mult către Twitter?

Poziția copilului, Călin Netzer

Tata m-a întrebat, "Zi mă, nu-i așa că seamană cu Mamaia Nina?", adică mama lui. Sceptică dar în același timp bucuroasă că a observat ceea ce observasem și eu, i-am răspuns repede. "Da, seamănă până și prin modul în care plânge!".

Tata nu a văzut încă filmul și a tras concluzia după promo-ul de la televizor. A recunoscut în Luminița Gheorghiu personajul matern, de care ne-am despărțit acum 8 ani și cu care se certa mereu. Ea e mama autoritară, arhietipul românesc de mamă de băiat, un singur băiat, care își iubește copilul ca pe ochii din cap. Certurile dintre mamă și fiu, pe care le-am urât și disprețuit din adâncul sufeltului și la care asistam involuntar, sunt acolo. Mai scurte decât se întâmplau în realitatea mea,  dar la fel de agresive. Fără puli și futut.

Nu vreau să știu dacă și el s-a identificat în personajul lui Barbu și nici nu l-am întrebat. E respectul pe care i-l port. Cumva am avut această discuție, pe tren, după ce ne întorceam de la înmormântarea bunicii, când tata a spus că nu credea niciodată că poți vorbi atât de mult pe tren sau că timpul poate trece așa de ușor, povestind. Atunci am vorbit de copilăria și adoloscența lui. Nu ne-am adus aminte nici de certuri, nici de blesteme.

Bunica nu făcea parte din clasa de sus a societăţii. A crescută la sat, lângă Brăila în satul Golăşei. După ce a absolvit şcoala de învăţători din Satu Mare şi s-a căsătorit cu un alt învăţător, au fost repartizaţi amândoi în Braşov, unde au avut un singur copil. Naşterea a fost grea, prin cezariană,4 kg la naştere, după repetate avorturi spontane, aşa că nu şi-a mai dorit încă un copil. Unul a fost suficient. Aşa a luat naştere şi grija faţă de copil. A albit într-o noapte când stătea cu tata în spital după ce l-a operat de chisturi la stomac, pentru că tata se juca prea mult cu câinii.

La fel ca şi Barbu, tata a fost mereu grijuliu să ia note mari. Nu s-a înhăitat, era mai mereu singur. Fiindcă amândoi erau învăţători, în şcoala generală era controlat în permanenţă, în special de Mamaia, căreia i-a fost elev în clasele 1- 4. Scutit de sport, din cauza chistului, a făcut box în şcoala generala, pe ascuns, fără ca bunica să ştie. Pentru admiterea la facultate, deși o facultate tehnică, trebuia să dea probe sportive. Aşa că a făcut înnot şi atletism iar Tataia era anternorul lui. Conducea în spatele lui cu maşina, pe drumul lăturalnice, în timp ce tata se antrena pentru rezistenţă. Nu putea făce nimic fără ca părinţii lui să nu ştie.

Pe trenul de care aminteam mai sus, dinspre Brăila spre Bucureşti, a recunoscut că nu mai suporta dragostea ei sufocantă şi grija permanentă. Nu ştiu dacă a fost prima dată când a conştientizat lucrul acesta, dar părea că se eliberează de acest sentiment. Mamaia era o femeie care avea grijă de toată lumea. Pe lângă învățătoare era și asistentă medicală, de nevoie. Mergea să facă injecţii din casă în casă atunci când îi cereau. Toata lumea trebuia să facă precum dicta ea, pentru că era puternică. Credea că are puterea de a citi în cărţi şi stătea mult la cafele cu vecinele. Credea că are puterea de a uni oamenii şi căuta să îi aducă împreună pentru cununie.

Despărţirea de mamă şi de grija sufocantă a avut loc abia în facultate, când a plecat de acasă. Şi de aici încerca să îl dirijeze, dar măcar ruptura a fost naturală, sau a părut mai naturală faţă de cazul lui Barbu.

Calendar de reacție

Am greșit când am pus titlul articolului anterior. Nu am folosit calendarul de conținut sau tabele până acum, în afară de scurta perioadă cât am lucrat pe Cosmote. Nu am planficat posturile de Facebook pe o perioadă mai mare de 2 săptămâni (adică astă vară, când am plecat în concediu). Posturile de Facebook nu intră precum spoturile din media plan în direct și te miri de ce apar lângă o emisiune care dăunează imaginii brandului tău. Urmez o strategie de conținut, mai mult decât un calendar. Am gânduri și idei despre ce, cum și când trebuie anunțat, dar nu un calendar detaliat cu imagini și texte.

La ce reacționăm și când
În primul rând, la momentele din calendar, (postul de pe Facebook de dimineață și de seară, câteodată chiar și la prânz, de "gustare"), zile de sfinți și sărbători din timpul anului, evenimente mondene, cum ar fi un festival de film.

Sunt însă multe momente care nu apar în calendar și care trebuie exploatate, o știre din altă țară,  alegerea unui nou papă. Evenimentele organizate sau susținute de brand, care chiar dacă au conotație calendaristică, de cele mai multe ori sunt destul de spontane, deoarce echipa de Social Media este ultima car află. Acestea trebuie exploatate în social media, repede și bine. Nu poți să întârzii publicarea imaginilor de la un eveniment. E bine să îți anunți publicul prezent la eveniment că a doua zi le vor vedea imaginile pe Facebook. Se așteaptă să se eticheteze în ele, dacă a ieșit bine evenimenul!

Cum reacționăm? Ca un newsletter/facem buzz/ implicăm comunitatea?
Majoritatea modurilor de a reacționa, sunt de reacții de tip newsletter. Un conținut îngrijit, pus într-un format ușor de citit și simpatic de distribuit, etichetat sau apreciat. (pentru acest tip de conţinut, poţi să îţi pregăteşti un calendar). Pe lângă acestea am identificat alte două tipuri de reacţii, mult mai apetisante, conotative şi vibrante : buzz - puterea unei idei creative și social - activarea comunității. Am găsit și două exemple, diferite în rezultat pozitiv pentru brand, unde primul se concentrează pe a crea buzz în timp ce în cel de-al doilea cineva uită de tot de comunitate și puterea acesteia de reacție:
1. BUZZ <: a="" href="http://www.buzzfeed.com/rachelysanders/how-oreo-got-that-twitter-ad-up-so-fast">Oreo care a aprins repede un ad
.2. Comunitatea >: DKNY care a folosit imagini fără drept de autor și fără să știe?!!.

Concluzie

Conținutul pe care un brand îl publică, trebuie să fie relevant și actual, de aceea, înloc de calendar, cred în puterea de reacție a celor implicați pe brand: creativi, echipa de social media, client și comunitate. Relația trebuie să fie foarte strânsă și coechipierii bine antrenați, pentru a reacționa instant la pase.