Ieri am fost la un workshop despre ilustratie, unde a fost invitat si Dinu Dumbravician. Desi prezentarea a fost scurta - a fost construita pentru nivel publicitar si nu academic - continutul mi-a ventilat sistemul nervos central.
Nu voi scrie foarte mult pentru ca nu detin multe informatii, dar pot sa va povestesc pe scurt.
1. Denumirea de "font" este gresita, corect este: tip de litera
2. Tipurile de litera peste care trecem fara a le mai analiza sunt Times New Roman si Arial. Ne-am obisnuit cu ele.
3. Exista multe alte tipuri de litere create mai mult sau mai putin corect
4. Unele tipuri de litere nu au "abilitatea" de a fi bold sau italic, pentru ca nu au fost construite astfel. Dar computerul le transfroma automat. Astfel exista fals italic/ fals bold.
5. Sunt tipuri de litere construite prost, pentru ca nu mentin proportiile sus-jos.
6. Publicitarii nu tin cont de aceste mici detalii, pentru ca sunt indragostiti sa transforme realitatea dupa bunul lor plac. Si totusi aceste oranduiri exista, dar nu au fost descoperite inca? Asta sa fie problema.
7. Am invatat un cuvant nou: "smaluire". :)
marți, 21 august 2007
Fals italic
Labels:
semn
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
7 comentarii:
Ma gandeam ca exista si in domeniul asta, al caligrafiei computerizate, o moda in folosirea "tipurilor de litera" (:P). Adica Times New Roman este setarea automata a wordului asa ca este de inteles de ce lumea este familiarizata cu el. Dar dupa aceea am inceput sa mai exploram si alte variante : Arial. Sau, mai nou, ca incepusem discutia despre moda caligrafica, observ un avant al tipului de litere Verdana. Eu pariez pe el pe mai departe! A, si in ceea ce priveste restul de tipuri de litera care nu se comporta cum trebuie in toate situatiile (italic, bold etc), cred ca folosirea lor este teribilism, exceptand cazurile in care fontul este atractia principala a creatiei publicitare iar produsul trebuie ascuns in spatele a ceva.
Eu sunt cu Trebuchet!
@Ioana, este teribilism, pentru ca nu stim sa le folosim corect.
Sa nu va fie cu suparare, dar mie asta cu "nu se spune font, ci tip de litera" imi suna ca "a decalota glandul". Nu cred ca produsul se poate ascunde in spatele unui font, ci brandul cere un font pentru valorile pe care vrea sa le exprime si sa le apropie de constiinta consumatorului.
Semiotica, tocmai cu asta se ocupa, cu decalotari, daca vrei sa o iei asa. Analiza fiecarei mici parti in vederea construirii intregului. Unitate in diversitate :)
hehehe....comentariul pe care l-am scris ieri nu a aparut pentru ca trebuie sa ai ultimul cuvint? macar spune-mi ca asta e regula jocului si sint capabil s-o accept :)
Se mai intampla sa nu se salveze, dar nu am sters nimic!
Trimiteți un comentariu