Reclama Coccolino - Prosoapele din 2006 este prima care a iesit din tiparul de reclame la balsam. Este construita pe axa confortul din intimitate vs. disconfortul din aglomeratie si afirma faptul ca, daca am folosi acest balsam nu am mai simti disconfortul pe care il simtim in multime. Fie ca este vorba de persoane care coboara din masini de lux, oameni de afaceri sau simpli muncitori, toata lumea se poate bucura de comoditate.
Dar iata ce face Lenor. O insula la metrou. Aceeasi axa. Introduce acelasi concept, puterea de a te bucura de un balsam de rufe si in alt context, decat cel de acasa.
Daca pana acum balsamul de rufe conducea consumatorul din confortul casei, in lumea virtuala a confortului naturii, acum ii conduce pe consumatori direct in strada, in lumea reala, intr-o incercare de a redefini experientele senzoriale placute. Personajele nu mai contempla prospetimea naturii in interiorul caminului ci duc ei insisi prospetimea afara, in strada, in aglomeratie.
vineri, 22 februarie 2008
Balsamul de rufe
Labels: analiza semiotica, patratul semiotic de Corina Bordeianu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu