Sa vorbim la o cafea

Daca anul trecut Kraft a lansat un blog dedicat tinerilor si interesului lor principal muzica, ma refer la musicchat, anul acesta a lansat blogul Jacobs: coffeechat. (de unde am luat si poza de alaturi)

Oricat de "branded" mi se pare, am incercat sa trec peste acest mic inconvenient si sa inteleg ce se intampla defapt acolo. Din primul articol imi dau seama ca Alice Nastase ne invita la o cafea. Bun, urmatoarea intrebare: cine e Alice. Recunosc am auzit si am rasfoit revista Tango, doar lucrez intr-o agentie de media, dar nu am intrat niciodata pe blogul lui Alice.

Va invit la o scurta incursiune pe acest blog. E o lume diferita de ce stiu sau ce am cuprins pana acum cu mintea, o lume metaforica si metonimica. Viata are alte formele si imi dau seama ca femeile traiesc altfel decat traiesc eu. Poate de vina este mediul in care lucrez, mult prea pragmatic, axat pe sarcini si chestii implementabile. Totusi citind cateva articole de pe blog si cateva comentarii mi-am adus aminte de scoala generala. Nu voi deveni acum melancolica, vreau doar sa inteleg de ce nu ma vad printre femeile de pe blogul coffeechat.

Am urat din scoala generala poeziile si nu le-am inteles rostul. Nu intelegeam de ce trebuie sa le invat pe de rost, atat timp cat ele nu au un fir epic (asa cum e Scrisoarea a IIIa) si nu au un continut pe care eu sa il pot povesti mai departe. Metaforele in poezie mi se pareau o tristete care tre ajuta sa scapi de niste ganduri false. Poezia o vedeam ca pe o traire interioara foarte personala, a poetilor care isi doreau sa imparta cu cineva sentimentele lor. Niste trairi pe care eu nu le-am simtit si nu le-am incercat vreodata si ma gandeam atunci ca nici nu as putea sa ajung vreoadata cu mintea acolo.

Totusi, am ajuns acum. Nu pot sa zic ca am avut aceeasi reactie organica precum in scoala generala, dar, ceva a fost acolo. Am vazut-o pe mama printre aceste femei (careia i-am si dat blogul si am invitat-o sa comentreze pe el: o gasiti cu nick-ul Mariana). Am vazut multe femei cu sentimentele pierdute prin cafenele si ceainarii si femei care vor sa impartaseasca cuiva senzatiilor lor de zi cu zi. Mame, gospodine, femei cu parul vopsit si femei care merg in Unirii sa isi cumpere haine. Femei care citesc Minulescu si care descopera poeti noi, contemporani.

Nu am vazut nimic rau in asta. Sunt femei care vor sa stie si alte femei ce fac ele, cum gandesc ele si cat de pline de dragoste si sentimente sunt.

Intrebarea este se discuta toate astea la o cafea? Vor vorbi femeile de pe blog la o cafea (offline) despre poezii si se vor exprima la fel de metaforic? Eu nu cred asta, ceea ce cred insa este ca in interiorul lor asa gandesc, cu subintelesuri, aluzii si multe "expresii sufletesti". Iar spatiul online le ofera intimitatea necesara ca ele sa se desfasoare cum isi doresc.

I Love My Dog

Ai o comunitate, un context deja existent in care arunci o intrebare. Rezultatul: daca ar fi fost relevante pentru caini rabdarile prajite, pe astea le-ar fi scos pe piata. Asa au scos mancare cu oua si sunca prajita. Atat de sanatos, atat de gustos!

Ariel

Via

Un print din Mumbai care simbolizeaza tortura, sub indemnul de a te opri sa fii rau cu hainele tale. Nu imi dau seama in ce masura un astfel de print conota imagini din viata reala a indienilor, suferinte fizice sau morale, schingiuri, pedepse pe nedrept, sau reprezinta un apel la drepturile omului. Poate cineva sa se simta ofensat la vederea acestei campanii, sau poate este un mod simpatic si relevant de a te conecta la realitatea consumatorilor si a activitatilor lor gospodaresti?

Cautati diferentele

Care e deosebirea dintre mogaldanii de discoteca care dau lectii de matematica si publicitarii din Costache Macelarul care se inspira din viata reala?

observ

Scurt filmulet despre cum sa ne uitam la arta.

Un alt viral romanesc 100%

Avem de a face aici cu exemplul afacerezei sau al intelectualului in devenire care n-are cu cine sa se inteleaga.

Sinopsis
Doi mogaldani de paza, badigardus retardus, ofera intrare libera intr-un club, Office a fost sa fie, doar celor care stiu matematica. De ce? Pentru ca este seara de matematica. Logic! Dar, pentru ca un fraier si-a permis sa iasa in oras cu o pitipoanca de companie, trebuie scos la tabla si oferit ca exemplu celorlati ca el. Sa ii dam ceva greu de rezolvat, ceva de care nu ar avea cum sa isi aduca aminte din scoala. Unul dintre mogaldani se razvrateste, recunoaste si el ca Teorema lui Lagrance este o sarcina prea grea, chiar daca este un fraier care probabil a invatat ceva matematica la viata lui. Totusi, sarcina este data pentru ca oricum e doar o discutie civilizata. Nu e ca si cum l-ar frige la palme daca nu stie raspunsul. Insa, mogaldanul de paza avusese intuitie buna, deoarece fraierul de biblioteca se incurca si greseste, vinovati fiind probabil hormonii care sareau deja dupa pitzi.

Analize si comentarii
Intrebarea e ce cacat cauta fraierul asta la club! Nu putea sa mearga intr-o cafenea? Nu putea sa isi gaseasca alta fraiera? Nu putea pentru ca altfel nu am mai fi avut parte de acest superb exemplar de viral autoton.

Ne place sa stim ca unii romani inca mai repeta din cand in cand, in gand, teoreme si idei de neinteles; sa stim ca in Romania mai avem exemplare de cetateni care participa la olimpiade interantionale si ridica astfel media de inteligenta a tarii; ca avem niste tovarasi care ne pot scoate din rahatul in care un deputat danez ne-a bagat. Sunt romanii la fel de prosti ca bulgarii? Nu domne, si noi putem participa la luarea de decizii importante, doar ca noi o facem in timp ce bem o bere cu Becali sau conducem mahmuri dupa ce echipa preferata de fotbal a castigat.

Ultimul viral despre care am scris este exact opusul acestuia, tot o incercare de educatie prin exemplu negativ. Dar, oricat de lipsita de judecata ar fi atitudinea de prostie propagata, macar incearca o luare de pozitie. WTF, n-ai nimic de zis?

Patru studenti ai Facultatii de Comunicare si Relatii Publice – SNSPA au realizat o campanie si un chestionar, cu ajutorul carora vor sa afle cum isi vad romanii cu adevarat tara. Poate avem ceva de spus. Poate ca daca stim pe ce directie sa mergem vom evita sa promovam mogaldanii si pitzipoancele.

Cine nu a completat inca chestionarul, care apropo mi se pare foarte bun, o poate face de aici.

Buna idee!

Sa mai golim putin spatiul public si sa il oferim publiului, cel care este de fapt stapan pe spatiul super aglomerat si trist.

Ar putea vreun client, care investeste mult in publicitatea stradala, sa renunte la acest mediu si sa il lase in folosinta noastra? Sa recunoasca faptul ca publicitatea stradala urateste spatiul public si ne aglomereaza si ne sufoca si fara am putea sa vedem orasul, sa observam strazile si cladirile...

Tons of documentation is coming in from last month’s incredible New York Street Advertising Takeover, where hoards of artists and every day people came together to reclaim the streets by covering over 120 of New York’s illegal billboards with art. The project was organized by the Public Ad Campaign. Check out these three videos from the project:



De aici

Net 10

Personajele animate vorbesc despre raul din telefoane




si uite asa iese din telefoane